Melnic Leonid este bunelul celui mai grijuliu nepoțel, al lui Leonișor, (băiatul care fiind în programul After School, după ce primise acolo un crenvurst, l-a pus într-o felie de pâine să i-l ducă bunelului.). Bunicul, pe atunci, nu vedea și stătea flămând... Toată viața a lucrat tractorist, dar pensia pe care o primește e mizeră, că abia îi ajunge pentru strictul necesar. Leonișor e student acum, face masteratul și totodată lucrează serile, pentru a putea face față cheltuielilor, dar și pentru a-l vizita pe bunic.
Uglea Elena, născută în 1950, e pensionară. A lucrat mulți ani ca și servitoare la școală, dar având atunci un salariu mic, a ieșit la pensie cu o indemnizație minimală. Avea un fiu care o ajuta, însă el s-a îmbolnăvit de cancer și a decedat. În prezent, locuiește în familia mezinului ei, care are 3 copii, însă și dansul are probleme de sănătate. Trei adulți și trei copii sunt nevoiți să împartă cele două odăițe, care reprezintă locuința lor.
Zaporojan Domnica este mama a 4 copii. Nu dispun de o casă proprie, locuiesc la bunica, dânsa e pensionară și e bolnavă. Muncește doar soțul Domnicăi, ocazional, astfel că se descurcă foarte greu, iar vaca pe care o aveau, pentru a hrăni copiii, s-a îmbolnăvit și au fost nevoiți să o dea. E un tablou destul de sumbru.
Ignat Elena, este mama a 4 copii. Soțul ei era agresiv și a fost nevoită să revină în satul natal, pentru a scăpa de abuzurile lui. Lucrează cu ziua, acolo unde are posibilitate, pentru ca să aibă cu ce-și hrăni copiii. Când am descărcat din mașină puișorii, copilașii au alergat în jurul lor și strigau bucuroși: " Mama, mama uite ne-au adus puișori!" Mama ne-a mărturisit: “Nu m-am gândit niciodată că cineva străin poate veni să ne ofere asemenea daruri. Sunteți oameni cu inimă mare! Vă mulțumesc foarte mult.”
Berezoi Claudia, sat. Hârbovațul Nou. Bunicuța Clava are 71 de ani, este văduvă și crește singură trei nepoți. Fiica ei a rămas de asemenea fără soț, iar din cauza greutăților și a datoriilor, a fost nevoită să plece în căutarea unui loc de muncă. Am găsit-o pe bunicuță în grădină, prășind porumbul. Când ne-a văzut cu răsadul la poartă, s-a emoționat și de bucurie ne-a îmbrățișat, spunând: “ Doamne, Doamne mulțumesc! Am pregătit locul pentru răsad, dar e foarte scump. Din pensia mea mică nu am putut cumpăra. Cum de ați stiut nevoia mea? Ne descurcăm foarte greu. Cred că Dumnezeu mi-a auzit ruga și voi ați venit să mă ajutați." Peste un timp, am vizitat-o din nou pe bunicuța Clava. De data aceasta i-am adus puișori de găină, hrană pentru ei, dar și o pungă cu alimente. Nu putem reda bucuria mare a femeii, cât și pe cea a nepoților ei. "Mulțumim Micului Samaritean pentru darurile aduse, vom avea vara ocupație, dar și hrană. Mi-ați luat o povară grea de pe umeri. Domnul sa vă aibă în grija Lui!"
Doamna Sofia are 83 de ani și locuiește singură. Ne-a povestit că a crescut 2 copii: un băiat și o fată, care e invalidă din copilarie. Soțul a decedat când era încă tânăr, iar ea a rămas sa-și crească singură copiii. Toată viață a lucrat pe câmp. Cu greu se descurca, dar era muncitoare. Fiul ei a decedat anul trecut. Când am ajuns la ea acasă și descărcam sacii cu brichete, a ieșit afară și a văzut ce i-am adus, a izbucnit în plâns:”Ooo, Doamne! Dumnezeu v-a trimis la mine. Afară deja este frig, iar mie mi-au rămas doar câteva crenguțe pentru foc. Vă mulțumesc din suflet pentru că ați făcut așa drum, ca să mă ajutați pe mine să nu îngheț în casă .” Sărmana femeie, în timp ce admira toate darurile: brichetele pentru foc, produsele alimentare, etc., lacrimile îi brăzdau fața și întruna ne mulțumea și ne binecuvânta.
Marușca, o femeie trecută de 70 de ani, locuiește singură mai mult de 30 ani, e o văduvă care și-a crescut cu greu un fiu. Ne-a povestit că a lucrat mulți ani la ferma de vaci. Când băiatul era mic, îl lua cu ea, neavând cu cine sa-l lase acasă, îl punea în ieslea vitelor să stea, în timp ce ea hrănea și mulgea vacile. Acum băiatul este căsătorit, are familia lui, locuiește în altă localitate. Iarna și frigul au venit prea devreme.Neavând cu ce să se încălzească, a pus toate scândurile de la gard pe foc. Băiatul i-a tăiat mamei ultimul pom din grădină, însă crengile fiind verzi, abia mocnesc. De multe ori, când frigul o răzbate, încălzește apa și o toarnă în sticle de plastic, apoi le pune sub plapumă, aceasta fiind sursa ei de căldură. Ajutorul venit de la Domnul prin Micul Samaritean a fost un răspuns la rugaciunea ei pentru nevoile mari pe care le are. Nu în ultimul rând s-a bucurat mult de aparatul de radio, care în nopțile lungi, pline de singurătate, îi va încălzi și sufletul.
Doamna Efrosinia: "Eu și soțul, suntem doi pensionari bolnavi, neputincioși. Pensia mică nu ne ajunge pentru strictul necesar. Soțul stă mai mult la pat, are dureri insuportabile, fără medicamente nu rezistă, însă ele sunt foarte scumpe și toată pensia se duce. Deseori îndurăm frig, foame, ne hrănim cu lacrimile durerii. Am rămas singuri în necazul nostru. Astăzi e minune mare, MS a intrat in casa noastră. Vă mulțumim pentru că ne-ați umplut inima de bucurie, dar și pentru atâtea alimente, care ne lipseau. La unele demult le-am uitat gustul. Dumnezeu să vă dea sănătate și să vă aibă în paza Lui! Vă mulțumim din suflet!"
Am adus bucurie unei văduve în etate, Anastasia, de 83 de ani. Am aflat că ziua ei de naștere a fost cu o zi înainte de vizita noastră. S-a bucurat enorm de mult. A fost o surpriză foarte plăcută pentru ea. O bătrânică, care îndura frigul în căsuța ei și pe care am gasit-o cu mâinile înghețate, curățând niște cartofi, pentru a-și pregăti mâncare. A avut un soț în tinerețe. A născut 3 copii. Doi dintre ei au decedat la câteva zile după naștere. Apoi a avut încă un copil, al treilea, de care s-a bucurat doar o lună, pentru că și el a murit. Soțul ei a decedat cu mulți ani în urmă. Dânsul a stat la pat 14 ani, iar ea a avut grijă de el. A rămas singură și duce o viață destul de grea, în singurătatea ei. Nu își amintește să fi avut o bucurie atât de mare, ca în ziua, în care MS a intrat în casa ei, în ajunul sărbătorilor de iarna. I-am oferit brichete pentru căldură, alimente, o pătură caldă și nu în ultimul rând, un aparat de radio, care a fost cel mai plăcut cadou de ziua ei. Glorie Domnului! El este Bun.
Lucrarea de ajutor umanitar și educația creștină a început din 19 septembrie 1989 cu prima vizită a fratelui Florin și sora Lidiana din Statele Unite . La începutul anilor 1990, Micul Samaritean a inițiat aceste proiecte în orfelinatele din Nordul Moldovei, extinzând aria de slujire la Centrul și la Sudul țării.
În peste 38 de orfelinate, Micul Samaritean a asigurat resurse precum: hrana, îmbrăcăminte, medicamente, echipament medical, lemne și cărbuni pentru încălzire.
De la procurarea generatoarelor de curent electric, cuptoare electrice de gătit, reparații de acoperișuri, înlocuirea saltelelor și a lenjeriei de pat sunt doar câteva proiecte, care au fost de mare ajutor copiilor din instituții, cât și personalului. În privința educației creștine au fost traduse, tipărite și donate sute și mii de cărți, copiilor. Zeci de creștini au fost înrolați pentru predarea lecțiilor biblice în școli și orfelinate.
De atunci și până acum, Micul Samaritean s-a orientat spre satele Moldovei, slujind bătrânii singuratici și familiile vulnerabile cu care s-a identificat Isus Hristos. „El este Tatăl orfanilor, Apărătorul văduvelor” - Psalmi 68:5.
Misiunea Micul Samaritean este o organizație independentă, de non-profit, ce desfăşoară proiecte umanitare cu scopul de a ajuta copii defavorizați, bătrâni singuratici și familii social vulnerabile din Republica Moldova.
Fundația Creștină de caritate Micul Samaritean
Telefon: (+373 ) 022-23-75-89
Numărul de viber: (+373) 686-44-430
Email miculsamariteanmd@yahoo.com
Adresa: Republica Moldova, Orașul Chișinău, strada București 71.
International Office:
Little Samaritan Mission
P.O. BOX 430, Hallandale, FL, 33008-0430, USA.
+1 8282280239
contact@lsmglobal.org
© 2018 Misiunea Micul Samaritean. Toate drepturile sunt rezervate.
Misiunea Micul Samaritean este o organizație de caritate înregistrată.