Ieri dimineață am avut o convorbire pe Whats App cu sora Lida, directoarea departamentului  ajutor umanitar din  Nordul Moldovei.

Spunea cît de greu este să nu meargă zilnic la distribuții și vizite la săraci și bolnavi din cauza restricțiilor dar și faptul că  resursele misiunii sunt limitate și nu știe cum să le împartă.

Știu că în acest sezon oamenii în Moldova pregăteau produsele de conserve și murături pentru iarnă dar  seceta cumplită le-a răpit această posibilitate.

Am vrut să știu cum se descurcă pe plan personal ca familie și dacă  pămîntul ce-l posedă le-a răsplătit truda.

I-am cerut să-mi trimită cîteva poze cu roada pămîntului pe care l-au arat, semănat și prășit în arșiță. 

Textul și pozele sunt relevante

Florin Pindic Blaj

‍

‍

‍

‍

,,Pace,  am trimis cîteva poze  cu unele roade pe care le-am strîns anul acesta. Nu am mers mai departe , sunt chiar la  pămîntul nostru.  Comparativ cu anul trecut ( așa cum deobicei păstram sămînța noastră,  am pus doi porumbi alături de cei de anul acesta.  Bătrînii spun, că astfel de secetă nu au văzut de 70 de ani.  Deasemeni am pozat și tot porumbul adunat de anul acesta în " săiac" așa îi spunem noi la depozitul  unde le depozităm.  Și dacă în anii buni era plin, anul acesta avem doar puțini și foarte mărunți .  Asta e roada, dar mulțumim  Domnului pentru atît, căci dacă privim în jur la tot ce se petrece în lume,  ne vedem binecuvîntați, cu pace,  sănătate.....Cam așa este în tot Nordul Moldovei,  în unele locații este și mai rău. Ardei și roșii am cumpărat sute de fire de răsad,  dar nu am avut nici pentru o salată, s-au topit curpenii  încă din vară.  Sunt multe familii,  mai ales cu mai mulți copii, la care speranța alimentelor pentru iarnă  erau borcanele cu salate din legume,  murături. Ei spun că  anul acesta au pus un borcan s-au două, deoarece nu au bani să cumpere la copii caiete,  haine, încălțăminte și multe alte nevoi.  Au datorii la prelucrat  pămîntul, arat,  semănat  și alte lucrări, cu speranța că toamna să adune,  dar dacă  nu a plouat...... au  rămas doar cu datorii și fără  rezerve de mîncare pentru copii....”

Lidia Gîscă.

‍

‍

‍