
Din 2008, Misiunea Micul Samaritean şi-a extins activitatea umanitară pâna in America Centrală şi mai exact în Honduras. Deja am lucrat în câteva şcoli şi un spital unde am furnizat ajutor umanitar. Fondatorul şi preşedintele MMS împreună cu directorul executiv ai MMS a călătorit în Honduras pentru a evalua posibilitatea extinderii şi pentru a livra echipament medical Spitalului Atlantida din oraşul La Ceiba. În afara livrării endoscopului şi laparascopurilor pentru adulţi şi copii, MMS a procurat şi a trimis o ambulanţă la spital. Acest spital este în mod special pentru cei saraci, care nu pot sa-şi permită asistenţă medicală costisitoare în alte spitale sau în clinicile private. Spitalul are multe nevoi, începând de la echipament şi aprovizionare până la spaţiu suplimentar şi reparaţii. Deoarece mulţi pacienţi care au fost admişi în spital au anumite restricţii alimentare de dietă în timpul tratamentului, şi echipamentul bucătăriei este învechit, MMS a cumpărat doua aragaze si un congelator pentru prepararea mâncării şi pentru pastrarea acestora in conditii sanitare. În noutăţile pe website şi in buletinele informative viitoare vom prezenta mai multă informaţie detaliată despre extinderea MMS în Honduras.
În dimineaţa zilei de Miercuri, 20 mai 2009, am pornit să vizităm o şcoală care ne-a fost recomandată de primarul oraşului La Ceiba pentru a evalua necesităţile. După 45 de minute şi câteva cotituri incorecte care le-am efectuat pe drumurile neasfaltate, nu am ajuns la destinaţie. În schimb am ajuns la o altă şcoală, şi anume şcoala CCEPRB Juan Bautista în La Ceiba. Cu toate că peste tot sunt nevoi, mai ales în şcoli şi spitale, ceea ce am vazut anume în această localitate a fost destul de convingător pentru a acţiona imediat. Într-o clădire mică de beton nefinisata la periferia oraşului, 25 de copii şi 11 bebeluşi erau îngrijiţi în fiecare zi de o profesoare şi o asistentă. Majoritatea copiilor sunt din familii unde au fost crecuţi de un singur părinte sau acei din familii foarte sărace. Deoarece copiii petrec toată ziua la şcoală, ei tot acolo şi mănâncă, unde nu este un aragaz pentru prepararea mâncării sau un frigider. Mai mult decât atât, era o nevoie mare de saltele pentru că majoritatea copiilor dorm acolo după masă. În aceeaşi zi când am vizitat şi am văzut nevoile, am luat decizia să facem o schimbare. Am cumpărat un aragaz nou, un frigider, mese şi scaune noi, saltele noi şi chiar cerşafuri noi pentru camera copiilor. Copiii erau atât de mulţumiţi şi ne-au îmbrăţişat cu atâta dragoste. Feţele lor radiau de emoţii iar in limba Spaniola ne multumeau. Profesoara şi asistenta au mulţumit lui Dumnezeu că numai El a putut să ne trimită “accidental” la şcoala lor pentru a face o schimbare atât de mare într-o zi. Mai multe detalii despre proiectele umanitare si educationale din Honduras pot fi gasite în viitoarele buletine informative cât şi în povestirile în format electronic.
© 2009 Micul Samaritean