PROIECTUL CARTOFI ŞI CANTINE

Cel mai bun rezultat primim atunci, cînd beneficiarii proiectului răspund cu cuvintele lor personale la felul cum un proiect a avut impact în vieţile lor. Din acest motiv am inclus fragmente din scrisori şi interviuri verbale in acest raport despre proiectul cu cartofi si Cantinele Misiunii Micul Samaritean.

 

Primarul satului Haraghis “Pentru noi cartofii sunt la fel de necesari ca şi pâinea. Dacă avem cele strict necesare, pâine şi cartofi, noi suntem siguri că vom supravieţui. Majoritatea bătrânilor au probleme cu dantura şi cartofii sunt cea mai potrivită mâncare pentru ei pentru că pot fi fierţi, iar structura cartofului permite ca consumul lor să fie cu mai puţină dificultate. Lunile de iarnă au fost aspre pentru bătrânii care în fiecare zi se luptau să aibă căldură şi mâncare adecvată. Acum, tot mai mulţi vin la Cantine plini de speranţă că vor şi primi ceva de mâncare, cel puţin pană când primele recolte vor apărea în grădini. “

 

Silvia: “În Republica Moldova, oamenii chiar daca au lucrat toată viaţa au o pensie foarte mică. Această masă este unica scăpare. Pensia mea este de $70/lunar, dar cele mai fundamentale cheltuieli sunt peste $100. Soţul meu a decedat şi fiul meu nu are un serviciu. Această masă este unica sursă de existenţă pentru mine. În numele Domnului vă mulţumesc pentru aceşti oameni minunaţi de la MMS care au grijă de noi.”

Ludmila- invalidă, mamă a doi copii. “Eu locuiesc cu copii mei în casa mamei mele. Noi utilizăm pensia ei pentru a achita toate facturile şi pensia mea de invaliditate pentru a supravieţui. Banii pensiei nu sunt îndeajuns nici pe jumate pentru a ne menţine cu mâncare suficientă, de aceea foarte des îndurăm foamete. Deoarece copii nu primesc alimentaţia de care au nevoie, imunitatea lor este slabă şi sunt deseori bolnavi pe când medicamentele sunt foarte scumpe. Noi vă mulţumim pentru cartofii pe care ne-aţi adus. Nu ne permitem să ne cumpărăm cartofi la piaţă pentru că sunt prea scumpi pentru noi. Mulţumim MMS pentru că fiecare din noi poate avea un castron de supă cu cartofi.”

 

Valeriu – “Eu am fost abandonat de familia mea după un accident în urma căruia am rămas handicapat. Mă simt singur şi uitat în această lume. Unica mea alinare este Cantina MMS. Venind în fiecare zi în acest loc, mă simt iarăşi important. Am simţit de parcă din nou cuiva îi pasă de viaţa mea. Aici am fost acceptat în felul cum sunt, cu toate handicapurile mele fizice. MMS a ajutat să mă înzestreze cu speranţă şi încurajare de la acei care iau această masă cu mine. Pentru noi este cu mult mai mult decât o masă, este viaţă. Mulţumesc MMS, pentru că nu m-ai abandonat în cel mai dificil timp al vieţii mele!”

Eudochia, femeie de 83 de ani din Sofia

Ea a avut grijă de fiul ei de 64 de ani care era ţintuit la pat şi avea diabet. Ea singură strangea crengi din pădurea de alături deoarece nu avea îndeajuns bani pentru a cumpăra lemne/cărbuni, nici medicamente sau mâncare. Utilizând pensiile lor ea încearca să supravieţuiască de la o zi la alta, dar oricum era prea puţin pentru a acoperi cheltuielile. Câteva luni în urmă, fiul ei a decedat şi ea a rămas singură şi de asemenea s-a îmbolnăvit. MMS a ajutat-o cu cartofi, mâncare, îmbrăcăminte şi suport financiar.

 

Raisa – “Cantina MMS înseamnă totul pentru mine. Eu am 78 ani şi aprope 40 ani am lucrat ca fizioterapeut. Sunt de asemenea veteran. Chiar am primit şi o medalie, dar ce folos din ea când mi-am pierdut vederea? Locuiesc singură şi nu am pe nimeni. Dacă nu ar fi Cantina  MMS, nu ştiu unde aş fi. Mă rog lui Dumnezeu ca El să vă dea putere să continuaţi această slujire prin care ajutaţi oameni în nevoie ca mine.”

Vasile are 76 ani şi locuieşte singur. Soţia lui a decedat şi el vine în fiecare zi la cantina MMS împreună cu mai mult de 30 de bătrâni şi 10 copii din Haraghis. Cantina este unica lui sursă de alimentare.

© 2009 Micul Samaritean